Grăsimea brună și expunerea la frig

Ce face grăsimea brună

Țesutul adipos brun este plin de mitocondrii care exprimă UCP1, o proteină care deconectează lanțul respirator de producția de ATP. Energia care ar fi fost captată chimic este eliberată sub formă de căldură. Este o ineficiență deliberată, iar scopul său evolutiv este de a menține mamiferele mici și sugarii umani calzi.

Adulții au fost mult timp considerați că o pierd. Imagistica a arătat altceva, iar o meta-analiză a cuantificat de atunci prevalența și factorii asociați cu mai mult din acesta ^[3]. O revizuire de traducere acoperă imaginea mai largă ^[7].

Ce îl activează

Frigul, în principal. O revizuire sistematică a expunerii obișnuite la frig a constatat că aceasta crește activitatea țesutului adipos brun la oameni ^[1]. Efectele exercițiului asupra expresiei UCP1 au fost meta-analizate ^[5], cu rezultate mai puțin impresionante decât sugerează entuziasmul pentru "brunire". Intervențiile dietetice au fost revizuite sistematic ^[4] și efectele sunt mici.

O constatare merită subliniată deoarece subminează multe sfaturi de protocol: termogeneza indusă de frig variază pe parcursul zilei ^[6]. O baie de gheață la 6 dimineața și una la 6 seara nu sunt același stimul, ceea ce înseamnă că majoritatea protocoalelor publicate nu controlează o variabilă care contează.

Expunerea la frig activează grăsimea brună

Problema aritmetică

Iată de ce aceasta nu devine o intervenție pentru pierderea în greutate. Chiar și estimările generoase ale grăsimii brune activate maxim la adulți pun contribuția sa în zecile de kilocalorii pe zi — în jurul unei biscuiți. Atingerea acestui lucru necesită un disconfort rece susținut, iar termogeneza prin tremur în mușchii obișnuiți contribuie mai mult decât grăsimea brună la temperaturile implicate.

Caveats de măsurare

Cea mai mare parte a cuantificării grăsimii brune folosește PET-CT cu un trasor de glucoză radioactiv, care măsoară absorbția glucozei mai degrabă decât producția de căldură și implică expunerea la radiații care limitează măsurarea repetată. Termografia infraroșie a fost propusă ca o alternativă și revizuită sistematic ^[2], cu concluzii mixte despre validitate. Această dificultate metodologică este o mare parte din motivul pentru care domeniul avansează lent.

Întrebări frecvente